TEXTE ALE SFINTEI COMUNITATI A SFANTULUI MUNTE SI ALE ALTOR PARINTI ATHONITI PRIVITOARE LA DIALOGUL DINTRE ORTODOCSI SI ANTICALCEDONIENI(MONOFIZITI)
Sunt anticalcedonienii ortodocsi?
Termenul de unire ipostatica a fost folosit de Sf Chiril in sensul unei uniri reale a celor doua firi in Ipostasul cel Unul al lui Dumnezeu Cuvantul. Antiohienii au combatut acest termen ca fiind o inovatie socotind ca el nu exprima taina unirii firilor in Hristos, fapt pentru care au esuat, plasandu-se in spatiul ereziei.
Unirea ipostatica in sens ortodox constituie nucleul dogmei hristologice si arma impotriva erezii hristologice. In operele Sfintilor Parinti se gasesc nenumarate referiri la acest element fundamental al hristologiei. In taina unirii firilor, Ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul are prioritate ontologica. Acest Cuvant se intrupeaza, asumandu-si un trup cu suflet rational si cugetator si unindu-l cu Dumnezeirea Sa, in asa fel incat acest Ipostas vesnic al Lui sa devina si ipostas al trupului asumat. Enipostazierea trupului asumat constituie formularea dogmatica cea mai desavarsita a tainei unirii. "Functia" lui Dumnezeu Cuvantul nu se epuizeaza numai si numai in faptul ca s-a unit cu trupul, ci in aceea ca acest Cuvant constituie de acum pentru vesnicie Ipostasul si Persoana lui Hristos, a Cuvantului intrupat.
In acest sens, unirea celor doua firi, vazuta ca un proces, nu preceda ontologic"formarea" Persoanei lui Hristos, a lui Emanuel, a Cuvantului Intrupat. Mai simplu spus, anticalcedonienii isi centreaza capacitatea perceptica asupra faptului ca firea Cuvantului si firea omeneasca s-au unit si nu asupra faptului ca Dumnezeu Cuvantul a unit firile in ipostasul Lui. Si, ca urmare, ei concep Persoana drept un produs(fruct) al unirii, in timp ce, in al doilea caz, ar intelege ca Persoana(adica Dumnezeu Cuvantul) lucreaza unirea.
Aceasta intelegere diferita a anticalcedonienilor reiese limpede din studiul atent a multor texte de specialitate ale lor, asa cum reiese din fraza de mai jos:" Unirea a adus la existenta o Persoana, iar aceasta Persoana este Persoana lui Dumnezeu Cuvantul in starea Lui Intrupata"
In continuarea textului respectiv se sustine faptul ca" Exista o deosebire intre Fiul de dinainte de Intrupare si Fiul intrupat, asa incat Ipostasul si Persoana lui Iisus Hristos nu sunt in mod simplu Ipostasul si Persoana lui Dumnezeu Fiul".
Aceasta teza nu este corecta. Fiindca, desi Fiul nu a avut inainte de intrupare firea umana, pe care si-a facut-o proprie prin intruparea Sa, prin adaugarea celei de-a doua parti in formularea de mai sus"asa incat Ipostasul si Persoana lui Iisus Hristos nu sunt in mod simplu Ipostasul si Persoana lui Dumnezeu Fiul, se da de inteles ca se petrece o anumita prefacere in Insusi Ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul.
Un al doilea aspect al unirii ipostatice pe care anticalcedonienii nu-l inteleg corect este cel privitor la individualizarea firii omenesti in momentul unirii ei cu Dumnezeu Cuvantul. Acest lucru este accentuat pana la saturatie de V.C Samuel(un teolog monofizit), dupa cum afirma fara inconjur in fragmentul de mai jos:"Asadar, expresia unire ipostatica inseamna, dupa Sever, ca in Hristos a existat o concurgere a celor pe care le implica firea dumnezeiascaa Fiului si a celor cu care contribuie o fire omeneasca individualizata. Expresia arata si caracterul absolut interior si personal al unirii"
Acum este lesne de banuit semnificatia celor citate mai sus pentru definirea ipostasului compus al lui Hristos. A venit timpul sa spunem ca Sf Ioan Damaschinul este nedreptatit atunci cand i se aduce acuzatia ca nu zice deslusit ce intelege prin ipostas compus. Si aceasta evident, din pricina unghiului de vedere diferit din care anticalcedonienii vad unirea ipostatica. Oricum, Sf Ioan este clar dupa cum se va vedea si din fragmentul de mai jos, iar formularea aceasta constituie un indreptar al Ortodoxiei si in acelasi timp o blamare a parerilor anticalcedonienilor:
"Spunem deci, ca dumnezeiescul Ipostas al lui Dumnezeu Cuvantul a preexistat fara de timp si vesnic, fiind simplu, necompus, necreat, necorporal, nevazut, impalpabil, necircumscris...Insa, in vremurile de pe urma, Cuvantul, fara sa se desparta de sanurile parintesti, a locuit in chip necircumscris in pantecele Sfintei Fecioare, fara de samanta si intr-un chip incomprehensibil, cum numai El stie si si-a luat in Insusi Ipostasul Lui cel mai inainte de veci trup din Fecioara...Asadar, S-a intrupat, luand din ea(Maica Domnului) parga framantaturii noastre, trup insufletit cu suflet rational si cugetator.Pentru aceea, Insusi Ipostasul Cuvantului, care era mai inainte simplu, a devenit compus din doua firi desavarsite, dumnezeiasca si omeneasca".
Anticalcedonienii, ignorand cele de mai sus, definesc ca ipostas compus rezultatul reunirii Dumnezeirii cu umanitatea individualizata: "Sever foloseste fraza si-i clarifica sensul.Ipostasul cel unul, zice el, s-a format din reunirea Dumnezeirii cu umanitatea".
Consideram edificator faptul ca Sever nu defineste ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul ca ipostas si al trupului asumat. Exact din acest motiv profesorul Samuel, aratandu-se nedumerit, pune intrebarea:" cum este posibil ca enipostazierea firii omenesti sa garanteze o stare functionabila reala a ei in persoana lui Hristos, de vreme ce nu are un caracter ipostatic si personal?" Aceasta este diferenta fundamentala fata de invatatura ortodoxa. Numai marturisirea clara, exprimata ategoric, a Sinodului al IV-lea Ecumenic poate sa vindece aceasta conceptie eronata a anticalcedonienilor. Adica marturisim
"Unul si Acelasi Hristos, Fiu si Domn, Unul-Nascut, in doua firi...(fiind)cunoscut"(pe Dumnezeu Cuvantul).
Sunt anticalcedonienii ortodocsi?
Termenul de unire ipostatica a fost folosit de Sf Chiril in sensul unei uniri reale a celor doua firi in Ipostasul cel Unul al lui Dumnezeu Cuvantul. Antiohienii au combatut acest termen ca fiind o inovatie socotind ca el nu exprima taina unirii firilor in Hristos, fapt pentru care au esuat, plasandu-se in spatiul ereziei.
Unirea ipostatica in sens ortodox constituie nucleul dogmei hristologice si arma impotriva erezii hristologice. In operele Sfintilor Parinti se gasesc nenumarate referiri la acest element fundamental al hristologiei. In taina unirii firilor, Ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul are prioritate ontologica. Acest Cuvant se intrupeaza, asumandu-si un trup cu suflet rational si cugetator si unindu-l cu Dumnezeirea Sa, in asa fel incat acest Ipostas vesnic al Lui sa devina si ipostas al trupului asumat. Enipostazierea trupului asumat constituie formularea dogmatica cea mai desavarsita a tainei unirii. "Functia" lui Dumnezeu Cuvantul nu se epuizeaza numai si numai in faptul ca s-a unit cu trupul, ci in aceea ca acest Cuvant constituie de acum pentru vesnicie Ipostasul si Persoana lui Hristos, a Cuvantului intrupat.
In acest sens, unirea celor doua firi, vazuta ca un proces, nu preceda ontologic"formarea" Persoanei lui Hristos, a lui Emanuel, a Cuvantului Intrupat. Mai simplu spus, anticalcedonienii isi centreaza capacitatea perceptica asupra faptului ca firea Cuvantului si firea omeneasca s-au unit si nu asupra faptului ca Dumnezeu Cuvantul a unit firile in ipostasul Lui. Si, ca urmare, ei concep Persoana drept un produs(fruct) al unirii, in timp ce, in al doilea caz, ar intelege ca Persoana(adica Dumnezeu Cuvantul) lucreaza unirea.
Aceasta intelegere diferita a anticalcedonienilor reiese limpede din studiul atent a multor texte de specialitate ale lor, asa cum reiese din fraza de mai jos:" Unirea a adus la existenta o Persoana, iar aceasta Persoana este Persoana lui Dumnezeu Cuvantul in starea Lui Intrupata"
In continuarea textului respectiv se sustine faptul ca" Exista o deosebire intre Fiul de dinainte de Intrupare si Fiul intrupat, asa incat Ipostasul si Persoana lui Iisus Hristos nu sunt in mod simplu Ipostasul si Persoana lui Dumnezeu Fiul".
Aceasta teza nu este corecta. Fiindca, desi Fiul nu a avut inainte de intrupare firea umana, pe care si-a facut-o proprie prin intruparea Sa, prin adaugarea celei de-a doua parti in formularea de mai sus"asa incat Ipostasul si Persoana lui Iisus Hristos nu sunt in mod simplu Ipostasul si Persoana lui Dumnezeu Fiul, se da de inteles ca se petrece o anumita prefacere in Insusi Ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul.
Un al doilea aspect al unirii ipostatice pe care anticalcedonienii nu-l inteleg corect este cel privitor la individualizarea firii omenesti in momentul unirii ei cu Dumnezeu Cuvantul. Acest lucru este accentuat pana la saturatie de V.C Samuel(un teolog monofizit), dupa cum afirma fara inconjur in fragmentul de mai jos:"Asadar, expresia unire ipostatica inseamna, dupa Sever, ca in Hristos a existat o concurgere a celor pe care le implica firea dumnezeiascaa Fiului si a celor cu care contribuie o fire omeneasca individualizata. Expresia arata si caracterul absolut interior si personal al unirii"
Acum este lesne de banuit semnificatia celor citate mai sus pentru definirea ipostasului compus al lui Hristos. A venit timpul sa spunem ca Sf Ioan Damaschinul este nedreptatit atunci cand i se aduce acuzatia ca nu zice deslusit ce intelege prin ipostas compus. Si aceasta evident, din pricina unghiului de vedere diferit din care anticalcedonienii vad unirea ipostatica. Oricum, Sf Ioan este clar dupa cum se va vedea si din fragmentul de mai jos, iar formularea aceasta constituie un indreptar al Ortodoxiei si in acelasi timp o blamare a parerilor anticalcedonienilor:
"Spunem deci, ca dumnezeiescul Ipostas al lui Dumnezeu Cuvantul a preexistat fara de timp si vesnic, fiind simplu, necompus, necreat, necorporal, nevazut, impalpabil, necircumscris...Insa, in vremurile de pe urma, Cuvantul, fara sa se desparta de sanurile parintesti, a locuit in chip necircumscris in pantecele Sfintei Fecioare, fara de samanta si intr-un chip incomprehensibil, cum numai El stie si si-a luat in Insusi Ipostasul Lui cel mai inainte de veci trup din Fecioara...Asadar, S-a intrupat, luand din ea(Maica Domnului) parga framantaturii noastre, trup insufletit cu suflet rational si cugetator.Pentru aceea, Insusi Ipostasul Cuvantului, care era mai inainte simplu, a devenit compus din doua firi desavarsite, dumnezeiasca si omeneasca".
Anticalcedonienii, ignorand cele de mai sus, definesc ca ipostas compus rezultatul reunirii Dumnezeirii cu umanitatea individualizata: "Sever foloseste fraza si-i clarifica sensul.Ipostasul cel unul, zice el, s-a format din reunirea Dumnezeirii cu umanitatea".
Consideram edificator faptul ca Sever nu defineste ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul ca ipostas si al trupului asumat. Exact din acest motiv profesorul Samuel, aratandu-se nedumerit, pune intrebarea:" cum este posibil ca enipostazierea firii omenesti sa garanteze o stare functionabila reala a ei in persoana lui Hristos, de vreme ce nu are un caracter ipostatic si personal?" Aceasta este diferenta fundamentala fata de invatatura ortodoxa. Numai marturisirea clara, exprimata ategoric, a Sinodului al IV-lea Ecumenic poate sa vindece aceasta conceptie eronata a anticalcedonienilor. Adica marturisim
"Unul si Acelasi Hristos, Fiu si Domn, Unul-Nascut, in doua firi...(fiind)cunoscut"(pe Dumnezeu Cuvantul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu